Nynorskordboka
intrigant 1
noun masculine
| singular | plural | ||
|---|---|---|---|
| indefinite form | definite form | indefinite form | definite form |
| ein intrigant | intriganten | intrigantar | intrigantane |
Senses and Example Sentences
intrigant (2 person
| singular | plural | ||
|---|---|---|---|
| indefinite form | definite form | indefinite form | definite form |
| ein intrigant | intriganten | intrigantar | intrigantane |