Bokmålsordboka
abrupt
adjective
| singular | plural | ||
|---|---|---|---|
| masculine / feminine | neuter | definite form | |
| abrupt | abrupt | abrupte | abrupte |
Pronunciation
abrup’tEtymology
av latin abrumpere ‘avbryte’Senses and Example Sentences
brå (1), usammenhengende, avbrutt
Example
- abrupte setninger;
- abrupt tale