Bokmålsordboka
ritus
noun masculine
| singular | plural | ||
|---|---|---|---|
| indefinite form | definite form | indefinite form | definite form |
| en ritus | ritusen | riter | ritene |
| rituser | ritusene | ||
Etymology
fra latinSenses and Example Sentences
religiøs skikk;
| singular | plural | ||
|---|---|---|---|
| indefinite form | definite form | indefinite form | definite form |
| en ritus | ritusen | riter | ritene |
| rituser | ritusene | ||